marți, 22 martie 2016

Poveste de Primăvară



Bun găsit dragi prieteni, iată-mă aici scriind o nouă poveste de primăvară, împărtașind noi experiențe la fotografiat.Dacă prin Munții Vrancei n-am prea avut noroc în a găsii ceva flori, de data asta am plecat din nou în căutarea lor pe dealurile Dumitreștilor la altitudini mai joase. Mi-am pus în gând să fotografiez flora spontană, întru cât eu nu am găsit prea multe informații despre ea, mă voi ocupa de acele specii care reprezintă interes național, cele amenințate cu dispariția sau cele aflate pe lista roșie, incluzând în această listă și orhideele sălbatice, țara noastră numarând vreo 60 de specii. Am ales ca destinație pădurile aflate între comunele Dumitrești și Bordești, păduri de amestec situate la altitudeni mai joase, speram să găsesc și Măseua ciutei o floare pe care o caut de ceva vreme.Ajuns la locul cu pricina, subiectele nu au întâziat să apară, Anemonele sau Paștița galbenă ( există și varianta albă numită floarea paștelui ) aflată la început de drum și-a deschis florile în așteptarea albinuțelor ce vor recolta polenul.Tot aici câteva Viorele își anunță prezența dar de această dată le ignor.Cobor prin pădure acoperind o zonă suficient de vastă cu diferite tipuri de soluri, în speranța că voi găsii și Măseua ciutei, pe anumite zone Leurda se așterne ca un covor verde dând culoare peisajului.Găsesc și Lathyrus vernus sau denumite popular Pupeze însă nici urmă de Măseua ciutei. Las lucrurile așa și merg după un pont oferit de profesorul Marian Găloiu, membru al Asociației Plai Râmnicean, mă opresc la Găloiești și conform indicațiilor lui găsesc și Crucea voinicului(Hepatica nobilis) o floare declarată monument al naturii.Pentru mine găsirea acestei flori mi-a adus un sentiment de bucurie, este o dovadă a bogăției naturale de care dispune Valea Râminicului, recunosc însă că ma-ș fi bucurat mai mult dacă o gaseam eu în drumețiile mele.

Din nou pe Dealu Crușinului

Spuneam că mă voi întoarce pe Dealul Crușinului, pădurea de aici mi-a stârnit interesul, au trecut mai bine de două săptămâni de la ultima mea vizită prin aceste locuri. Acum pădurea dă semne că ușor, ușor capată viață, un verde timid colorează marginea pădurii străjuită de stejarii falnici. Înăinte să mă aventurez în pădure, trec print-o poiană așezată imediat ceva de culoare violet îmi atrage atenția, să vezi și să nu crezi, este vorba despre Zambila moțată denumire latină Muscari neglectum, la asta chiar nu mă așteptam s-o vad pe aici. Rămân surprins de găsirea ei aici, este prima dată când o văd, iar sentimentul este acela de bucurie, le-am văzut fotografiate de alții, aveam impresia că sunt mai mari privindu-le ajung la concluzia că dacă ceva pe lumea asta atinge perfecțiunea aceia este natura. Îmi continui drumul prin pădure, mergând spre sud-est căutând cu atenție cât puteam să cuprind cu privirea.Câteva plante îmi atrag atenția în mod deosibit dar încă nu sunt înflorite așa că trebuie să revin în zonă peste câteva săptămâni.Din loc în loc pădurea este presărată cu mici ochiuri de apă sau lacuri acoperite cu răchita, asa dar zone umede însă Măseua ciutei nu este prezentă nici aici, sunt bucuros să găsesc aici și Crucea voinicului în mai multe locuri chiar dacă nu în prea multe exemplare așa cum erau la Găloiești, aveam bănuieli că o voi găsii și aici dacă ar fi să tragem o linie dreapta intre Găloiești si locul în care le-am găsit aici, sunt cam pe aceiași direcție.Tot aici am găsit și Muma Pădurii denumire stințifică Latraea squamaria, o plantă atât de urâta că-și merită pe deplin numele, n-am îndrăznit s-o fotografiez :).Cele câteva ore petrecute în pădure s-au scurs repede, soarele se grăbea să apună așa că și eu fac cale întoarsă spre casă mulțumit că drumul până aici a fost cu folos.Pană la următoarea nostră întâlnire vă las în compania imaginilor, toate bune pe curând! Nu uitați să lăsați un comentariu, este important pentru mine să știu dacă găsiți acest blog interesant, pentru că până la urmă voi il țineți în viață.

9
Lathyrus vernus( pupeze)
Viola odorata( toporaș)
Ficaria ranunculoides( untișorul pământului)


Anemone ranunculoides (paștița galbenă) toate cele trei imagini.


Gagea pratensis (ceapa ciorii)
Hepatica nobilis( Crucea Voinicului)
                                                                              Hepatica nobilis ( Crucea Voinicului)
 
Muscari neglectum (Zambilă moțată)



miercuri, 9 martie 2016

Calator pe Valea Ramnicului

Prima parte

Bun gasit dragi prieteni, deja cred ca sunteti obisnuiti cu salutul meu, vreau sa va invit intr-o calatorie pe Valea Ramnicului si prin Muntii Vrancei. Ei bine am plecat in cautarea primaverii la poalele muntilor, unde aerul este mai tare si mai rece, plecat in cautarea florilor, am gasit iarna la ea acasa. Urcand spre Vintileasca imi arunc ochii spre poeinile Furului, unde spre surpriza mea aveam sa vad zapada, acest lucru nu m-a bucurat prea mult, gandindu-ma ca si in Poiana Munteoru unde aveam de gand sa ajung, cel mai probabil era zapada dar sa luam situatia ca atare.
Ajuns la Necule, las masina si iau drumul ce merge sus la Munteoru, chiar si pe aici din loc in loc  zapada este prezenta, deja planurile se schimbau, venisem sa fac fotografie macro dar se pare ca ma voi ocupa de peisaje.Drumul pana la Munteoru, urca destul de sustinut iar noroiul este pana la urechi, noroc ca pe ici pe colea se mai poate fenta.Cautand cu privirea vreo urma de floare, imi arunc ochii peste marginea drumului, saci cu gunoaie zac aruncate aici, semn al civilizatie umane in care traim.Ma intreb cat de lipsit de bun simt sa fii sa aduci gunoaile tocmai aici ? Ne batem cu pumnul in piept ca suntem saraci, ba chiar cei mai saraci din Europa dar saracia asta vine din sufletul si mintea noastra.Pentru aceste situatii una din vine o poarta si autoritatile locale, pentru ca nu exista un sistem colector si de reciclare al acestor gunoaie, insa asta nu este o scuza pentru cei care arunca gunoaile acolo, alte solutii mai bune de cat aruncarea lor se gasesc.Revenind la ale noastre, padurea pe aici ”inca” se mai pastreaza salbatica, mai trebuie sa va mai spun ca padurea asta este propietate privata.Sa nu va mire daca mergeti prin padure ca ve-ti gasii mesaje de tip KEEP OUT ,propietate privata.
Urcand,  vad la marginea drumului un SUV de lux plin de noroi pana la urechi, oare nu-i pacat sa chinui masina aia atat de frumoasa prin atata noroi, in loc sa faci drumul asta atat de frumos prin padure pe jos? Nu pot sa-i inteleg pe acei oameni care pot sa mearga pe jos pana la manastire si n-o fac, sunt in stare sa intre si in manastire daca s-ar putea cu masina insa din pacate unii oameni sunt prea comozi pentru Dumnezeu.Pe la jumatate drumului, imi face cu ochiul o zona expusa la Soare si fara prea multi copaci, ma abat de la drum sa vad despre ce este vorba.
Inspiratia mea a fost una buna, am avut norocul sa gasesc doua flori pe care le vad pentru prima data, dupa frunze par asemanatoare cu unele pe care le-am vazut pe dealul Crusinului dar care nu erau inflorite.

De aici imi continui mai departe drumul, ajung in sfarsit pe o portiune de drum mai domoala iar  zapada acopera intreaga zona, de aici nu mai este mult pana la Munteoru. Ajuns in Poiana Munteoru, asa cum ma asteptam un strat de zapada acopera intreaga pajiste cu mici exceptii, dau un ocol prin zonele unde zapada este luata pentru a vedea vreo urma de Maseua Ciutii, o floare pe care o caut.Nimic insa, cativa ghiocei curajosi si invingatori scot capul de prin stratul subtirel de zapada.
Schimb lentila si profit de zapada pentru a face cateva fotografii acestui peisaj inca de iarna, gandindu-ma la schimbarea radicala pe care acest loc o va face in scurt timp.

De aici imi continui drumul spre Vf Munteoru, de cate ori am venit aici m-am oprit in acest loc fara sa vad si celelalte imprejurimi.Trec prin spatele manastirii, aici zapada pare un pic mai mare, pe la adapostul brazilor unde zapada era topita, sute de ghiocei confirma veniirea primaverii.


Ajung in cele din urma la o borna pe care scrie ceva, pare a fi Vf Munteoru, de aici o culme coboara prin padure,pe care o urmez cu gandul sa ajung intr-o alta poiana de unde vreau sa vad imprejurimile.Un sentiment de teama se ne-siguranta ma incearca, zona este foarte salbatica si greu accesibila din cauza crengilor de fag cazute in urma unei ploi care a inghetat pe varfurile fagilor, facand zop padurea.Fac cale intoarsa de pe la jumatatea drumului si cobor cu pasi grabiti manati de foamea ce ma apasa.Ajung jos in mai putin de o ora dar plin de noroi ,imi incarc putin bateriile si plec iar la drum, fac stanga de pe drumul ce duce la manastire si apoi merg tot inainte, dupa vreun kilometru fac la dreapta pe un drum petruit in stare bunicica.Aici este Bahnele am mai fost pe aici dar pe drumul asta inca nu, tin drumul  iar in fata ochilor peisajele se deschideau larg spre rasarit.Opresc si colind vreme de vreo doua ore prin inprejurimi, aici aerul este mai cald, pe unde Soarele bate mai mult, iarba a prins acel verde crud mult asteptat, o zi adevarata de primavara.





Soarele dadea semne de oboseala si eu la fel, e timpul sa plec spre casa insa nu inainte de-a ma opri
intr-un loc atat de drag mie, nu cred ca a fost vreo zi in care am venit la Necule sa nu merg pe dealul cu mesteceni de unde satul se vede atat de frumos asezat la poalele acestor munti.Si nu pot sa nu ma gandesc la cat de frumos va arata acest loc toamna.
 

Las acest loc si continui drumul spre casa, ma opresc pentru cateva momente la apusul Soarelui la primul lac de la Vintileasca pentru a surprinde momentul.

De aici cobor spre Piatra Mâții un loc emblematic pentru aceasta vale, un loc care defineste frumusetea acestor locuri  pline de legende, am tot fotografiat acest loc insa de aceasta data  o fac din alt loc.Cativa arbusti de corn proaspeti infloriti dau culoare peisajului inca monocrom, ma folosesc si eu de unul din ei pentru a creea un prin plan iar pe fundal ramanand raul ce curge serpuit prin vale si Muntii Furu.Inchei ziua cu un cadru care avea sa defineasca o zi petrecuta prin aceste locuri care de fiecare data ma surprinde cu ceva nou si asfel dorinta de a ale cunoaste cat mai mult ramane perpetua.
Dragi prieteni aceasta a fost povestea unei zile in care am plecat in cautarea florilor de primavara, chiar daca in final am terminat fotografiind peisaje.Va multumesc si de aceasta data pentru vizita facuta pe blog, va astept cu comentarii, critici etc  si nu uitati de butoanele share si like sa vada si prietenii vostrii, toate cele bune si pe curand.

marți, 1 martie 2016

Bun venit Martisor

Bun gasit dragi prieteni, astazi va invit la o noua poveste de primavara, cum mi-am dorit demult sa scriu.Mi-am propus sa plec in cautarea ghioceiilor undeva prin zona de sud-est a satului meu, mai exact spre Crusinul, daca saptamana trecuta am mers in partea de nord-vest a satului meu, de aceasta data am ales alt tip de relief.Imi pregatesc echipamentul si plec la drum pe o vreme mohorata de sfarsit de februarie, ajungand in Dealul Giuvelului, ma ia in primire vantul dar palaria rezista, de aici fac stanga si merg pe culmea dealului, ar trebuii sa fac cam o ora pana pe Crusinul.De aici de pe aceste dealuri peisajele se deschid larg in fata ochilor atat spre Buda, Dumitresti cat si spre Muntii Furu.
Cu pasi grabiti ma apropii tot mai mult de Crusinul, zona este destul de salbatica, porcii mistreti au lasat pe aici multe urme in cautarea hranei, ma opresc si eu din loc in loc pentru a mai fotografia .
Ajung in cele din urma pe Dealul Crusinului, am mai fost aici dar cu mult timp in urma, zona este destul de frumoasa, o poiana larga se deschide marginita de o padure frumoasa de stejar asejata pe coline mai domoale.Stapan parca, un nuc cu o coroana frumoasa imi atrage atentia, asa ca il imortalizez intr-o fotografie alb-negru, dupa care imi continui drumul spre satul Lupoia, sat ce apartine de comuna Dumitresti, un sat situat in inima naturii cu doar cateva familii.

Continui pe drumul ce ar trebui sa coboare spre Dumitresti, nu am de gand sa cobor acolo,vreau doar sa vad ce perspective am de sus spre vale.



Dupa ce fac cateva fotografii ma intorc dar niste caini ciobanesti imi dau de gandit, asa ca ocolesc pe marginea satului prin padure pentru a ma intoarce inapoi spre Dealul Crusinului, intrand in padure o floare da culoare peisajului, este vorba despre Mierea Ursului pe care o vedeti in imaginea alaturata.
Ajung din nou pe Crusinul, urc putin mai sus pentru a-mi stabili un traseu care sa ma duca spre Dealul Gorunului si mai apoi in vale spre paraul Catautului, am venit dupa cum spunean in cautarea ghioceiilor, nu sunt sigur ca ii voi gasii dar am speranta ca voi pleca fericit acasa.Stabilesc traseul in asa fel incat sa nu ma afund mult in padure, padurea de aici este in mare parte de stejar si gorun, iar prin padure sunt si zone umede unde rachitele au crescut punând stapanire pe micile lacuri cu totul.Padurea rasuna de cantecele pasarilor bucuroase de venirea primaverii, in rest liniste, patrund in padure dar in asa fel incat sa vad culmile dealurilor ca sa ma pot orienta corect, nu ma temeam de ratacire dar la intoarcere imi era mai greu si mai obositor.
Merg in zigzag pentru a cuprinde o zona cat mai vasta si mai diversa, nu dupa mult timp rasuflu usurat, i-am gasit.Sufletul mi se umpluse de bucurie, drumul meu pana aici nu a fost in zadar.
Ghioceii pe care i-am gasit erau putin ofiliti si zdremtuiti de ultima ploaie, dar m-am gandit ca ar trebui sa mai fie si prin alte locuri asa ca am plecat sa caut altii mai frumosi iar cautarea a dat roade,mai jos aveti imaginile, pentru o rezolutie mai mare, clik pe imagine.





Vreme de doua ore ma las vrajit de aceste frumuseti ale naturii, fascinat de loc imi indrept pasii catre casa dar nu inainte de-a mai fotografie cate ceva.
Mergând spre marginea padurii o alta floare isi arata gingasia printe frunzele uscate, este prima data când o vad si nu am idee cum se numeste.

Dupa inca douazeci de minute petrecute in jurul ei in toate pozitiile posibile si imposibile in dorinta obtinerii unei imagini bune, pornesc din nou la drum, urcând spre marginea padurii cateva caprioare dau alarma si fug speriate de prezenta mea deranjand linistea padurii  dar in fata ochilor apare alte comori ale naturii ce le ascunde padurea asta frumoasa. In zona mea se numesc Viorele iar gasirea lor aici ma bucurat foarte mult.






Inchei ziua cu bucuria ca am avut parte din plin de fotografie, am avut multe de invatat  de aceasta data mai ales in ceea ce priveste fotografia macro, compozitie  dar si folosirea elementelor naturale pentru a obtine un fundal placut.In afara de florile pe care le-am fotografiat, mi-au atras atentia alte plante ce par a  fi anemone, daca va fi asa vedem in urmatoarele saptamani, cand voi revenii in zona.Mi-am propus sa ma ocup de flora spontanta evindent doar de acele  flori care merita atentia, insa imi doresc gasirea unor flori pe care nu le-am vazut niciodata decat doar in fotografii, este vorba despre Sangele Voinicului, planta ocrotita si declarata monument al naturii si Maseaua Ciutei sau Calugar, pe care sper sa o gasesc desii cred ca am putine sanse.
Dragi prieteni inchei aici aceasta scurta poveste, nu inainte de a va multumi pentru vizita facuta pe blogul meu si asa cum spuneam si data trecuta va astept cu comentarii, sugestii sau ce vreti voi, nu uitati nici butoanele share si like.In continuare voi atasa niste fotografii care pana acum nu au vazut lumina zile, enjoy.Toate bune pe curând!



























Social Icons