vineri, 27 mai 2016

Un colț din Apuseni

Bun gasit dragi prieteni, va propun astazi o calatorie in timp, prin niste locuri de o frumusete rar intalnita. Pe mine a reusit  o singura fotografie sa ma convinga ca trebuie sa vad si eu cu ochii mei acel loc ramane de vazut daca va pot convinge si eu pe voi.
Zapodie, un catun situat in apropierea statiunii Baisoara din Muntii Apuseni, un loc in care dai timpul inapoi chiar si cu doua sute ani, dupa o cautare stravana pe Google, am reusit sa strang cateva informatii pentru a ajunge aici.La  Zapodie se poate ajunge fie pe varianta aleasa de mine, prin Baisoara sau alta varianta prin Ocolis dar e mai pe ocolite dupa cum spune si numele.Ajuns in Baisoara iau primul contact cu un localnic, ii cer cateva lamuriri referitoare la cum pot ajunge la Zapodie, prima impresie foarte pozitiva, cu  o calmitate enervanta si o vorba blajina, ma lamureste cat de cat, ii multumesc si imi continui  drumul pana in statiunea Baisoara. Ma opresc la o pensiune sa beau o cafeluta, si de aici primesc alte indicatii, trebuia sa gasesc un drumulet, care coboara in vale, pana la urma gasesc  acel drumulet foarte ingust care mi-a pus masina la incercare, mai bine ar fi cu o masina de teren.Inaintez pe drumul ce coboara pe firul vaii si la un moment dat nu mai pot inainta din cauza noroiului.Ma  intorc si il intalnesc pe nea Viorel, intram putin in vorba, ii spun unde vreau sa ajung si imi confirma ca sunt pe drumul cel bun, dupa care se ofera sa ma duca el  pana la  Zapodie cu atv-ul sau, raman putin  blocat si ma surprinde amabilitatea omului si pornim la drum.In scurt timp ajung la Zapodie, priveam si inca nu credeam ca in sfarsit am ajuns unde mi-am dorit atat de mult.Nea Viorel imi spune sa mergem mai departe pentru a-mi arata un punct de belvedere spre Valea Lunga, ascultand la nea Viorel, imi dau seama ca omul stie potentialul zonei si apreciaza foarte mult locul in care traieste.Ne luam ramas bun,si ii multumesc pentru ca ma adus aici si eu raman pentru a colinda locul.
Greu de spus in cuvinte cea ce simti  vazand acele casute, gandul de duce la viata oamenilor din acele vremuri, simpla si cu siguranta frumoasa, acum la Zapodie pe timp de vara oameni aduc animalele  iar acest lucru tine catunul Zapodie inca viu.Ore in sir m-am plimbat prin acel satuc pitoresc, bucurandu-ma de fiecare pas prin acel loc minunat rupt parca dintr-un basm.
































La Scarita Belioarei 

Colindand potecile intalnesc o batranica ce era cu animale la pascut, schimbam cateva vorbe, apoi imi recomanda sa urc pana la Scarita Belioarei, dupa ce analizez putin timpul, decid ca merita incercat, chiar daca ploia isi anunta prezenta, turez motoarele la maxim si urc spre Scarita Belioarei, urmand traseul marcat, dupa spusele batranei ar trebuie sa fac cam in jur de o ora si jumatate.Urcand peisajul se schimba,remarc si diversitatea florei specifice zonei, dar astazi din pacate trebuie sa ma abtin de la fotografia macro.Dupa mai bine de o ora ajung si la Scarita Belioarei, un loc ce iti taie respiratia prin frumusetea locului respectiv, un parfum al unor flori roz,parfuma crestele golase de calcar redand o atmosfera aparte.

















Inchei o zi pot sa spun perfecta intr-un loc de care m-am indragostit de la prima vedere, si astept sa-l vad cat mai curand posibil,  insa cel mai mult mi-au placut oamenii locului  cu care am stat de vorba ,sper  ca v-am convins  si pe voi de potentialul locului si daca am facut acest lucru lasati pe blog un comentariu, toate cele bune pe curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Social Icons